ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU, clasa a XI -a

Iisus Hristos – Mântuitorul lumii

a)      Mântuirea – generalităţi

Din cauza păcatului strămoşesc, omul a pierdut harul natural, iar funcţiile sufleteşti au slăbit:

-          este din ce în ce mai înclinat înspre rău;

-          păcatul a devenit a doua sa natură.

Omul nu se putea întoarce la Dumnezeu , nu se putea mântui prin propriile puteri, îndreptându-se astfel spre pieirea veşnică. Atunci Creatorul a găsit mijlocul cel bun pentru izbăvirea oamenilor: Întruparea Fiului Său, pentru mântuirea oamenilor:

„A venit Fiul Omului ca să cureţe şi să mântuiască pe cel pierdut.”  (Lc. 19, 10)

b)      Pregătirea lumii pentru venirea Mântuitorului

1) Protoevanghelia – făgăduinţa Răscumpărătorului

(Fac. 3,15) „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acela va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.”

       2) Profeţiile mesianice – sunt făcute în legătură cu venirea în lume a lui Mesia.

Exemple: - profeţi: Isaia, Ieremia, Daniel, etc.

                - profeţii mesianice: -  naşterea din Fecioară:”Iată Fecioara va lua în

                                                    pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui

                                                    Emanuel.”

                                                 -  timpul venirii Mântuitorului (Daniel 9,24)

                                                 -  patimile Acestuia;

                                                  - neamul din care Se va Naşte, etc.

c )  Întruparea Domnului

Definiţie: Întruparea este actul prin care Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din Sfânta Fecioară Maria, cu conlucrarea Duhului Sfânt.

Crezul: „Cred (…) într-Unul Domn Iisus Hristos (…) Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a Întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om.”

Întruparea a fost reală şi existenţa Sa a fost dovedită de istorie.

Deci: Iisus Hristos a fost şi om şi Dumnezeu în acelaşi timp. A avut o fire dumnezeiască şi o fire omenească.

            (In. 1,14) „Şi Cuvântul trup S-a făcut”

d)      Uniunea ipostatică

Bis: Iisus Hristos a fost o singură Persoană (ipostază), în două firi: dumnezeiască şi omenească.

Cele două firi sunt unita în chip:

-          neîmpărţit ( nu destul de separate ca să formeze două Persoane);

-          nedespărţit (nu se despart niciodată una de alta)

Această unire reală şi fizică a celor două firi în Persoana Mântuitorului se numeşte uniune ipostatică