DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU
SAU
REVELAŢIA DIVINĂ
„Revelaţie”
provine din latinescul „revelo, -are” = a ridica vălul de pe ceva, a descoperi
ceva ascuns.
Definiţie: Revelaţia divină este descoperirea dumnezeiască, este
actul prin care Dumnezeu se face cunoscut pe Sine omului.
Căile descoperirii dumnezeieşti: Revelaţia naturală şi revelaţia supranaturală
a)
Revelaţia naturală
-
este cunoaşterea
despre Dumnezeu, pe care natura înconjurătoare şi firea omenească ne-o
dezvăluie.
(Ps. 18,1)
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria.”
Dar: cunoştinţa despre Dumnezeu, prin intermediul revelaţiei naturale, are
caracter general: este incompletă, neclară şi nesigură.
De aceea Dumnezeu ne-a învrednicit de o descoperire mai completă, mai
clară, mai sigură: Revelaţia supranaturală.
b)
Revelaţia supranaturală
- este descoperirea pe care Dumnezeu o face prin oameni,
direct, prin cuvinte şi prin fapte deosebite de cele ale ordinii naturale.
|
Revelaţia naturală
|
Revelaţia supranaturală
|
|
1. Dumnezeu se face cunoscut prin lucruri, împrejurări
|
1. Dumnezeu ni se descoperă prin cuvânt, fapte supranaturale, oameni
aleşi (sfinţi):
- patriarhii Vechiului
Testament;
- proorocii;
- Mântuitorul Iisus Hristos.
|
|
2. Continuă până la sfârşitul veacurilor
|
2. S-a încheiat odată cu Înălţarea Mântuitorului şi Pogorârea Duhului
Sfânt.
|
|
3. Existenţa personală a lui Dumnezeu rămâne tăinuită.
|
3. Ne permite cunoaşterea în mod mai clar
a existenţei lui Dumnezeu ca Persoană, pentru că El cheamă si trimite
o altă Persoană către comunitatea umană.
|
Revelaţia supranaturală îl fereşte pe om de a-L confunda
pe Dumnezeu cu natura.
Ea permite omului cunoaşterea unui Dumnezeu Personal,
diferit de natură, diferit de zeii păgâni., care îşi descoperă voia Sa prin
cuvânt şi faptă supranaturală,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu